Traficul de fiinţe umane - orealitate dură a societăţii

La    ora   actuală, traficul   de  femei   se   prezintă   drept  una  din  cele  mai stringente  probleme, constituind  o  formă   odioasă  de sclavie  la  început  de mileniu. Traficul  de   femei  este  o ameninţare  directă    a  ordinii   şi   a   sanătăţii   publice.

Orice  act  care implică  recrutarea şi   transportarea  fetelor  şi  femeilor   în  limitele  sau în  afara  frontierelor  naţionale  în  scopul  exploatării  sexuale  sau  economice,  utilizînd  violenţa  sau  ameninţarea  cu  violenţa, înţelăciunea  sau  alte  forme  de constrîngere, doar  în  profitul  celor  care recrutează, aşa este  definit  traficul de fiinţe   umane.

Am constatat  faptul  că  pericolul   traficului  de  fiinţe  umane   poate  urmări     pe  orşicine, nici  măcar  când  nu  bănuieşte. Multe  persoane care  practică  prostituţia în  Republica  Moldova   sunt  şi   victimele  traficului  de fiintţe  umane, de  obicei ele  fac  parte din  familiile   socialmente  vulnerabile; prost crescute; cu un  nivel  de   educaţie  scăzut; pe  care  nu  le  afectează  consecinţele  acestui   fapt, pur  şi  simplu  le  ignoră. Ceea  ce  a condus   ca  populaţia  „să  cadă  în  mrejele  traficanţilor”este: sărăcia; serviciile  publice inadecvate; rata  înaltă  a  şomajului; discriminarea  femeilor;  lipsa  îngrijirii  părinteşti. Republica  Moldova constituie  unul  dintre  cei  mai  mari  „exportatori  de fiinţe  umane”  din  Europa Occidentală.Traficul  de  femei  se  practică  în  Republica  Moldova începând  cu  anii  1994-1995, din momentul  când  migraţia   ilegală  provocată  de  ciza  economică, inflaţia, creşterea  numărului  de   şomeri  au  avut  un  impact  dezastruos  asupra  migraţiei  în  ţara  noastră, iar  migraţia  ilegală  a devenit  un  fenomen  obişnuit  şi   tolerat.

Traficanţii  recurg  la  o  reţea  de organizaţii,  agenţii, cluburi  preocupate  de recrutarea  victimelor. Din  această categorie  fac  parte:  agenţiile de turism; serviciile matrimoniale; agenţiile de modă; agenţii ilegale  de plasare în  câmpul  muncii. Prin  intermediul  diferitor  agenţii,  companii – fantomă  traficanţii  plasează  în  ziare   diferite   anunţuri  înţelătoare  care  propun  diverse   oferte   de  genul:  carieră  de  dansatoare,  carieră  de  model, de lucrător  hotelier sau  colaborator  în  domeniul  turismului peste hotare. Pe  ei  nu îi  costă  absolut  nimic  afişarea acestor „oferte  murdare”, ei  nu  au  ce pierde, nu  au  de suferit. În  cazul  în  care  ofertele  lor „fac  cu ochiul”  viitoarelor  victime  ei  vor  obîţine  doar  beneficii. O  persoană  traficată  dar  care   a  avut   norocul  de   a  scăpa  din   „infernul” unde  şi-a  trăit  câteva  luni, sau  chiar  câţiva  ani  din  viaţă,  cu  greu  îţi  va  reveni  în  urma  traumei  psihologice  la care   a fost  supusă. Poate  vor   trebui  să  treacă  ani  buni  în  care   ea   ar  învăţa  din    nou   să  zâmbească.

Deseori  ne  punem  întrebarea  cum  ne  putem  da  seama  că  suntem  în  pericol  de   a  fi  traficate?

TREBUIE să  te  pună  în  gardă  faptul  dacă  eşti  separată  de persoanele  cu  care  călătoreai, dacă ţi  se  propune  să  treci  hotarul  posedând  acte  false, dacă  eşti  deposedată  de actele tale de  identitate. Proxeneţii la  început  sunt   atât  de  amabili, generoşi  cu  victimele  lor încât  ar  fi capabili  să  încălzească şi  cea mai „rece  inimă”. Ei  recurg  la   acest  gest  pentru  a  nu  da  de bănuit , a atrage  cât  mai  multe  persoane  în  „capcana”  lor. Prin  mâinile  lor  trec  anual  mii  de fete  care  îşi  taie  drumul  spre  viitor. Traficanţii  deşi   sunt  oameni  nu  au  inimă,  deoarece  un  om  dacă  ar  avea-o  nu  ar  face  nici  un  rău  semenilor  săi. Poate sunt ofertele  lor tentante dar  înainte de  a  face  acest  pas  ar  trebui: să  te informezi  în  legătură  cu  serviciile  pe  care  le   vei  presta;cere  părerea  părinţilor  în  legătură  cu  plecarea  ta  din  ţară; învaţă  cel  puţin  la  nivel  comunicaţional limba  ţării  de  destinaţie; nu  da nimănui  cu  excepţia  persoanelor  abilitate actele  tale  de identitate; familia  ta  ar trebui  să  ştie cu cine  şi unde  pleci.

Chiar  încă  mai  crezi  că  dacă  vei  părăsi  ţara  ta  natală  vei  putea  lesne  să  duci  o  viaţă  liniştită, lipsită  de  probleme?

Înainte  de  a  face   acest   pas  gândeşte-te  că  în   urma  ta va  plânge     copilul tău, care  nu  te  va  mai  vedea  niciodată, va  suferi  o  mamă  care  din  cauza  plecării   tale  va   îmbătrâni  înainte  de  timp.

Trăim  în  sec.21, cel  al  informaţiei  şi  al tehnologiilor  avansate, deseori  avem  posibilitatea  de  a urmări  filme   documentare; emisiuni  tematice  referitoare  la  traficul   de  persoane, dar  totuşi  statisticile   ne  demonstrează  contrariul  deşi  sunt  informate  multe  femei  nu reuşesc  să  evite  acest  grav  fenomen.  

 Este  cert   faptul  că  dacă  vom  pleca  peste  hotatre vom  reuşi  să  rezolvăm  cu  succes problemele  financiare cu  care  ne  confruntăm, dar  nu  ne  gândim  nici  pentu o  clipă  că  toate  aspiraţiile noastre  s-ar putea  spulbera  într-o  clipă,totul  împreună  cu  viiitorul  nostru.

De  multe  ori  persoanele   traficate  cu  greu   se  reintegrează  în   societate, de teama  bârfelor  şi  intrigilor  care  la  sigur  vor  apărea, nu trebuie  să  judeci, nu  ai dreptul  să  o  faci  deoarece  în  locul  ei  puteai  fi  chiar  tu . Lasă  bîrfele  şi  discuţiile   initile  la  o  parte,    mai  bine  dă  dovadă  de  înţelegere  faţă de  aşa   persoane, comunică cu ele, ajută-le  să-şi  recapete  ceea  ce le-a  fost  furat: LIBERTATEA.

Tu  femeie, ia  aminte: decât  să  alergi după  „bani murdari” mai bine  alege  să  rămâi  în ţara ta,  să te bucuri  de  fiecare răsărit  de soare,  de  fiecare  clipă  trăită  în  armonie  cu cei  dragi. Nu  te  lăsa tentată  de  nişte  oferte care  îţi  vor destrăma  dreptul  la  fericire.

Orice  ar  fi  alegerea  îţi  aparţine  doar  ţie: vei  opta  pentru  libertate, dragoste, armonie sau  vei  opta  pentru  înjosire, desfrânare  şi  în  final  moarte lentă.Gândeşte-te şi  alege  să  fii  liberă!

Mesaje de la Andrei Sârbu

Ningea frumos în acea zi, probabil a fost o binecuvântare de la cel de Sus. Mă aflu la Muzeul   Naţional de Artă al Moldovei.Aici are loc expoziţia intitulată semnificativ :“Andrei   Sârbu- mesaje”  . La  6 decembrie 2010 regretatul artist plastic ar fi împinit 60 de ani, astfel la iniţiativa soţiei sale ziarista Antonina Sârbu  a fost  organizată această expoziţie .

 În sală  gălăgie, lume  multă, pictori, ziarişti, dar şi simpli spectatori . Pe pereţi sunt expuse tablori, toate colorate , toate deosebite.

Am mers să  văd  fiecare tablou în parte. Am descoperit mult galben  şi multe gutui…

Un stil neobişnuit e caracteristic lucrărilor acestui pictor. Culoarea pentru Andrei Sîrbu – este un fel de substanţă magică. Aceasta se simte în libertatea, cu care pictorul aranjează compoziţiile (de exemplu, lucrarea "Metamorfozele"). Aceste compoziţii sunt unicale după ritmică, culoare, sunt create, parcă, dintr-o răsuflare.

Mă simţeam parcă inferioară, fiind înconjurată de atâţia oameni de artă. Cu toţii priveau cu o deosebită admiraţie spre tablouri , comunicau între ei într-o limbă a pictorilor, pe care eu nu am învăţat-o.

Am auzit o discuţie la spatele meu pe care voi încerca să o reproduc :” Andrei a fost un om deosebit, dat de la Dumnezeu” da “Păcat  că nu se mai nasc oameni ca el” .

Sala Muzeului era arhiplină, dar pentru fiecare s-a  găsit un locuşor. Lumea continua să vină. Mă aşteptam că evenimentul să înceapă  cu un minut de reculegere în memoria maestrului, dar poate mai importante erau  discursurile care urmau să fie rostite.

Directorul Muzeului  Naţional de Artă al Moldovei maestrul Tudor Zbârnea  a menţionat : ” Un artist trebuie să fie  o stea, Sârbu este o stea care rămâne în constelaţia noastră ” .

Au urmat şi alte discursuri dar cel mai tulburător a fost cel rostit de  scriitorul Mihai Poiată: ”Deşi era de statură mică, el vedea departe, îl auzeau doar cei care doreau să-l audă. Andrei a trăit în subsoluri, acolo  a fost casa lui, bucătăria , atelierul dacă vreţi. Pictura  a fost viaţa sa. ”

Pe parcursul  discursurilor Antonina Sârbu, lăsase capul în jos. Era pusă la cea mai grea încercare , cea de a retrăi  din nou  sentimentul de durere. Cu greu îşi stăpânea lacrimile. A  avut puterea să rostească câteva cuvinte :“Vă mulţumesc  tuturor  pentru  prezenţă , vă felicit cu ziua României”. 

În final  am aplaudat cu toţii, eu am aplaudat creaţia maestrului, unii discursurile rostite, alţii se grăbeau spre ieşire…

Femeia cu mâini aurite

Într-o  splendidă  dimineaţă de toamnă  am  mers  în atelierul  unui om de artă. La  prima  vedere atelierul semăna  mai mult cu  o  magazie, dar mai târziu avea să ne  convingem că  de fapt în acea  magazie  „se  nasc”  obiecte  de valoare.

Eroina  noastră  se  numeşte  Nadejda  Sârbu, este  o  ceramistă  care  face  minuni  cu  lutul. Din  mâinele ei  ies  fluiere, cănuţe originale, tacâmuri, oale, clopoţei. Ea practică acestă  meserie  tocmai de  nouă  ani :” Am mers odată  în atelierul unui  olar, am luat  o bucată  de lut  în mâini  şi încercam să  modelez  ceva, am reuşit...din acea  zi am realizat că vreau  să fac doar asta”.

Materia primă utilizată în olărit este, în general, argila. Cea mai răspândită şi mai întrebuinţată argilă în olărie este aşa-zisul lut galben. D-na Nadejda  utilizează  diferite  tipuri de  lut, pe  care îl  procură  de  la Uzina de  Ceramică  din Ungheni.

Noi curioşi am întrebat-o  dacă e  greu să practici olăritul :” Poate că  nu e greu, dar secretul  este răbdarea  şi  imaginaţia....  dacă aţi  şti de  câte  ori  începeam să  fac un  ulcior  şi   când  la urmă  îmi ieşia   altceva, dacă  nu îmi  plăcea  aveam  posibilitatea să  stric  şi să fac din nou”.

Deşi este  rusoaică,  vorbeşte  bine  româna, erau  totuşi  momente  când se jena  să ne răspundă la  întrebări, credea că  vom râde de accentul ei  deosebit. În timp  ce   noi  o „descoseam”  ceainicul  dădea  semne  că  apa e fiartă,  pe  masă  erau  pregătite  cănuţele  pentru  ceai  şi  cafea,  toate  confecţionate de  mâinile  ei. Am sevit  fiecare din noi  câte  un ceai, sau  cafea. Gustul  era unul special!

E atât de modestă, nu-i  place să  se  laude  cu realizările  sale, dar totuşi noi am aflat că  multe  dintre  obiectele sale sunt expuse la  Fondul Plastic, dar  participă cu ele pe la expoziţii, iamaroce. Şi  în acest an cu  ocazia  Hramului  Oraşului  a  organizat  un iarmaroc, în cadrul  căruia  a comercializat  diferite  obiecte,  de  la  clopoţei  până la  ulcioare.

Ca să ne  convingem  de dibacia ei  am rugat-o  să  ne   demonstreze  ce   poate  face  ea cu  o bucată  de  lut  . S-a  aşezat   comod  pe  scaunul  improvizat  şi  în  câteva  minute a   confecţionat  o  oală mică, pe care  a pus-o  cu  grijă  la  uscat, alături  de alte  obiecte  care   aşteptau   rândul  spre  “cuptoraşul  magic”:   „Când  adun suficiente  obiecte, le las să se usuce  bine timp de o lună, apoi le  aşez  cu grijă  în  cuptor , după  24  de ore  văd ce a  ieşit  din munca mea”.

La  rugămintea  unei   profesoare am primit  fiecare din noi  câte  o bucată  de  lut, poate că  nu am reuşit  să  confecţionăm obiecte de artă, dar  am simţit  cum e să  lucrezi cu argila.

Printre  atâtea  obiecte de valoare  ne  simţeam  şi  noi artişti. Nu am reuşit să  rezist  în faţa  clopoţeilor  veseli, care sunau  atât  de  frumos, mi-am procurat unul la  preţul  simbolic de 20 de lei. Dar  sunt  obiecte pe  care d-na Nadejda nu le vinde, poate că  ţine  prea mult la ele. Un lucru  e cert, în  fiecare  obiect  confecţionat  se găseşte o parte  din sufletul ei.

Moartea Subită

Omul  întodeauna  a  tins   spre  perfecţiune, a  obţinut  ceea  ce  şi-a  dorit . Dar  niciodată  nu  a  reuşit  să  evite  moartea  care  i-a   provocat  atâta  durere, suferinţă. Moartea  poate  fi  asemanată  cu  linia  orizontului, care  nu  are  un sfârşit, ci  doar  o  limită  a  vederii  noastre. Ea  ne poate  găsi  în  orice  loc, până  şi  în  cele  mai  tainice  labirinturi, oricât  am  încerca   să-i   ţinem  piept  nu  vom  reuşi  să  o   evităm.  Dar  mă  întreb  deseori... ce  ar  fi  fost  dacă   am   trăi  veşnic? La   sigur că  un dezastru...până  nici  pământul  care  ne  ţine  pe noi toţi  nu  ar  fi  rezistat  la   atâta  greutate.

Urăsc  moartea...dacă  aş  afla  cum  să  o  găsesc  să-i  cer  nişte  explicaţii, să-i  pun  nişte  întrebări, dar  ea singură  va  veni  la  mine,  poate pe neaşteptate  şi  îmi  va  răpi  viaţa. Unii  o  aşteaptă  ca  pe  o salvare  de  la chinuri,alţii  se  tem  de  ea, dar  un  lucru  e  cert  nimeni  nu  va putea  niciodată   să   o   evite 

Oamenii  toată  viaţa  aleargă  după  lucruri  false  şi  trecătoare, după  averi, după  un nume, dar nu se gândesc că  tot  ce  au  construit  ani  de zile se  poate destrama  în  doar  câteva clipe. Oricum  nu  vei putea să  ai  aceste valori  false  acolo  Sus,  nu  vei  mai  avea  nevoie  de  ele. De  ce  să  fugi  toată  viaţa   după  lucruri  care  poate îţi  vor crea câteva  clipe  de satisfacţie? Omule,  nu ar fi mai bine să-ţi  trăieşti  viaţa  din plin ,să  mănânci  fericit  o  felie  de  pâine,să  te bucuri de  fiecare  apus  şi  răsărit  de  soare, să  admiri  cerul  înstelat, să-i  zâmbeşti  aproapelui  tau atunci  când îţi dă  bineţe... asta  este  adevarata  fericire  care  nu te  costă  nimic!

Moartea  e  un abis, în care deşi  ştim  că   trebuie  să  pătrundem  cu  toţii, de câte ori  intră  acolo  cineva  drag  şi  apropiat, în  noi, cei rămaşi  pe  marginea  prăpastiei, se  sfâşie sufletul  de  teamă, jale, disperare. Toate raţionamentele  se  sfârşesc  la  acest  mal  şi-ţi  vine  doar să  strigi după  un  ajutor, care  nu  poate  veni  de  nicăieri. Singura  salvare, singura  mângâiere  ar  putea  fi  credinţa, dar  cineva  care  n-are  nici  lumânarea  asta  în  mână, acela  pur  şi  simplu  poate  să  înnebunească  la  gândul  nopţii veşnice. 

Viaţa    este  minunată  iar  tu  nu  reuşeşti  să  te  bucuri  din plin de ea... deoarece  eşti  obsedat  de  alte  gânduri,eşti  prea  grăbit  şi  naiv. Fizicienii  au  reuşit  să  descopere  lucrurile care azi  ne fac viaţa mai uşoară, medicii  au  descoperit  vaccinul  care  ne poate salva de la anumite infecţii dar  toţi  învăţaţii  din  lume  nu au reuşit  să  descopere  leacul  contra  morţii.

Dragă  cititorule, vorba  cântecului: "Viaţa  asta-i scurtă  tare,

                                                               cât  ai mirosi  o floare" .  

Deci,  te  îndem  trăieşte-ţi  viaţa  că-i  subţire ca  şi aţa.