O vizită la Muzeul Naţional de Etnografie şi istorie Naturală

 Într-o  după  amiază  de  joi , am  hotărât  să  merg   la  un muzeu  din  capitală . În drum m-am  întâlnit cu o  prietenă, ea s-a   bucurat că   ne-am  întâlnit, cu  această  ocazie   am   invitat-o  şi  pe ea  la muzeu. Am   ales  să  mergem la Muzeul Naţional de Etnografie  şi Istorie  Naturală.

 Ajunse  la destinaţie, ne-am oprit   în faţa  muzeului, am intrat  în linişte  înăuntru. . La  intrare  ne-a  întâmpinat  călduros  ghidul  muzeului. Pentru început am  rugat – o să ne  relateze  câte ceva  din istoria muzeului.

“Fondat la 1889,  Muzeul  Naţional  de Etnografie  şi  Istorie  Naturală  este  cel  mai  vechi  din  Republica  Moldova  şi  posedă   peste   135 000     exponate de o  valore incontestabilă.   Dar , nu vreau să vă obosesc cu istoria  muzeului  , vom merge împreună  prin toate sălile pentru că  voi să descoperiţi  singure exponatele  noastre “.

Fiecare colţ al muzeului ascunde ceva , colecţia  din domeniul paleotologiei se face remarcată     prin  piese  paleobotanice  cuprinzând   fragmente   din  lemn  pietrificat. Din  categoria   animalelor  fosile  vertebrate  muzeul  ne   poate   prezenta    fragmente   de   peşti   placodermi, oseminte  de păsări   şi  mamifere.  Din   colecţia   zoologică  fac  parte   animale  naturalizate,  schelete, de asemenea   aici   merită  remarcată  colecţia   de  păsări   , mamifere   şi   preparate   realizate   la finele  secolului  19-începutul sec. 20.

În altă  sală descoperim  colecţiile  arhiologice care reflectă  reflectă  evoluţia   pe   aceste   meleaguri  a  culturilor   în  paleolit,  epoca   bronzului, epoca   antică, evul   mediu,  tot   aici   menţionez  renumitele   tezaure  de  la Cărbuna,  Frumuşica,  Hansca,  Valea  Rusului.

 Am rămas impresionate de colecţiile  etnografice   care  numără  peste  50 000  de  piese, adunate  pe   parcursul  a  peste   un  secol , însumând   colecţiii  de  port    popular,  ceramică,  mobilier, ţesături, instrumente  muzicale.   Covoarele   moldoveneşti  sunt  păstrate  aici  cu  grijă  în   număr  deosebit   de  mare . Deşi  era strict interzisă  fotografieria exponatelor, amica mea a riscat şi  a îndreptat  bliţul spre  un  covor  deosebit,  “nici  la  bunica nu am mai văzut  aşa  lucruri”, se minuna ea.

Am  descoperit aici  colecţia numismatică care numără  cca  14 000  de  exponate  şi   oglindeşte  circulaţia   monetară   pe   teritoriul   actualei  Moldove,  din  antichitate  până  în   zilele  de  astăzi.

În una  din  sălile  muzeului  este  prezentat   scheletul  aproape  integral  al  unui  dinoterium  care  a  trăit  pe  teritoriul  Moldovei  cu  şapte  milioane  de  ani  în  urmă. 

Complexul   muzeal  include  o  grădină  botanică  creată   tocmai  în   anul  1906  fiind  reprezentată  de  flora   codrilor , a  silvo-stepei , stepei   şi  zonei  plaiurilor  din  Moldova. Pentru   vizitatori  un  interes  deosebit   îl   prezintă   ierbarul  de la  sfârşitul  secolului 19  şi  ierbarul   etalon  al  plantelor   din  Republica Moldova.

Am vizitat  toate  sălile muzeului, atâtea  lucruri  interesante  am descoperit acolo! Spre  final ghidul ne-a  condus spre Pomul  Vieţii care simbolizează la noi calea biologică şi spirituală a omenirii.

Aici vizita  noastră la muzeu  a  luat sfârşit, i-am mulţumit  ghidului pentru  bunăvoinţa cu care ne-a tratat, vom  mai reveni cu siguranţă la muzeu pentru a călători imaginar  prin  labirinturile muzeografiei.

 

Clădirea  Muzeului de Etnografie şi Istorie Naturală

Moldova Film între ieri şi azi

  A fost odată prin ani  1960  o instituţie “Moldova Film” . Aceasta este şi acum în 2011 doar că nu mai este aşa cum era pe timpuri.  Din totă  faima şi  nebunia bună  am rămas doar cu clădirea, să nu uităm că avem lăsate ca moştenire nişte filme extraordinare.De ce am menţionat anul 1960?

Deoarece  anume în această perioadă acolo se petreceau  lucruri interesante, se muncea în sudoarea frunţii, se filmau filme.  Dar acum din păcate nu se mai montează  filme, nu se mai aud aplauze la replici, nu se mai aud ţipetele regizorilor.

Am avut ocazia să vizitez această instituţie. De câte ori treceam  cu  maxi-taxiul pe lângă ea, mă gândeam în sinea mea :”oare într-o instituţie atât de mică, într-o cladire atât de simplă ca proiect” s-au  născut „  atâtea filme  bune, care  ne-au adus premii, ne-au bucurat ochiul, ne-au făcut să râdem  şi să plângem alături de actori?

 Intrată  în holul instituţiei parcă aşteptam să văd altceva...mai multă lumină, mai multă gălăgie, mai mult lux chiar. Nu a fost să fie . În imaginaţia mea interiorul arăta altfel,  credeam că acolo este o reparaţie la cele mai înalte standarde.

Dar m-am bucurat să văd chipuri de tineri actori, regizori care defilau pe acolo . Erau atât de  simpatici...

Apoi am  vizionat în unul din studiori filmul “Lăutarii”. Într-o sală  rece   şi întunecoasă. Filmul a fost extraordinar, dar atmosfera în sală era apăsătoare.  Datorită acestui  fapt mi-am  răspuns la banala mea întrebare :”de ce oamenii de artă  răcesc mereu” iată şi răspunsul : deoarece lucrează  în condiţii  mai puţin jalnice.

De ce la “Moldova Film” nu se mai monteză nimic ? Nu avem actori buni?… nu prea cred. Actori sunt şi încă foarte buni.

Nu avem recuzită ? Păcat...este şi asta. Dacă le avem pe toate  ce ne mai trebuie ?

 Finanţarea, sponsori, grija statului … de asta avem nevoie. La noi bani se găsesc  pentru orice, dar  pentru cultură, artă care sunt o NECESITATE , nu avem bani.  Cluburi de noapte  şi sărbători prosteşti, uite pentru ele se găseşte totul  , dar pentru ceva care ar  lecui  mintea noastră  nu sunt bani.

Propun câteva soluţii care ar schimba un pic situaţia :

1. La toate cinematografele din Chişinău aş  promova filmele noastre , cu actorii noştri dragi, dar nu filme străine care nu au nimic cu cultura noastră.   
2. În locul unor panouri care costă mii de lei şi care reclamează  alcoolul adică nu ne învaţă nimic bun, aş monta panouri cu  scene  din filmele noastre, cu ai noştri ;
3.  Aş mobiliza oameni  într-o  strângere de fonduri pentru cultură. Pentru că aşa ne-am învăţat noi să fim împinşi pe la spate că să mergem înainte;
4. Avem oameni de afaceri  în  Rm, milionari chiar. De ce nu ar  investi ei , dacă tot au de unde ?
5. La tv(în special la cea naţională) aş promova  mai mult filmele noastre , asta acum  nu  prea se face;
6. Aş organiza “ziua uşilor deschise” , unde lumea ar  veni să vadă singură cum se lucrează acolo, cu ce s-au filmat filmele.

Partea a-II-a

Stau şi mă gândesc  care ar fi trei  cuvinte  care ar caracteriza negativ moldovenii :

1)     Invidioşi ;

2)    Mândri ;

3)    Naivi.

Dar să nu fiu rea ofer şi o caracteristică  pozitivă :

1)    Muncitori ;

2)    Inteligenţi

3)    Creativi;

4)    Frumoşi .

Doar  că nu despre asta e  vorba. Vreau să spun că noi ne dăm în vânt  după  filmele străine, le descărcăm de pe toate siitu-rile  posibile, le privim de câteva ori, mai bocim la ele, mai ales la cele indiene. Nu zic trebuie să vedem şi altceva ...dar cu măsură.

Tot noi umplem casa de afişe cu actori străini, dar pe ai noştri nici nu-i cunoaştem .

Sinceră să fiu nu prea am uzit ca tinerii noştri să-şi povestească  cu emoţie un film realizat la studioul nostru naţional  , sau poate că nici nu privesc ei astfel de filme .

Sunt absolut sigură că despre filmele noastre am putea vorbi la nesfârşit, asta în cazul în care le-am urmărit, dar dacă nu am făcut-o până la vârsta noastră RUŞINE să ne fie.

Mie una îmi palc la nebunie filmele noastre, unele le-am văzut şi revăzut cu drag când aveam ocazia. Chiar ai ce învăţa de la ele . Unele scene mai intime în care actorii se sărută, sunt atât de delicate, încât mă emoţionează.

Dar nici eu nu am văzut multe filme. Îmi aminrtesc pe când eram în clasa a –II-a , am urmărit pentru prima dată filmul “Tunul de lemn” .

Atunci nu am înţeles multe din el, dar mi-a plăcut atât de mult naturaleţea şi profesionalismul regretatului actor Vasile Tăbârţă (aici  e  actorul principal). Un alt film este : ”Cine arvoneşte, acela  plăteşte”  . Are  o morală  filmul ăsta . Nu e  doar o comedie. În viziunea mea morala ar fi : “Frate, frate dar  brânza e cu bani” . Aici am  în vedere momentul când  finul vindea purcei la piaţă şi de el s-a apropiat naşul lui de cununie, el s-a purtat atât de sus cu el, parcă nici nu-l  cunoştea, a  fost chiar lacom cu naşul .

Vreau să ajung  zilele în care să văd că la studioul “Moldova Film” se munceşte, reânvie arta cinematografică.

Haideţi să mâncăm  mai puţin, să bârfim mai puţin şi să privim filmele noastre . Dacă dorim cu adevărat acest lucru , le putem găsi. Cine vrea ceva cu adevărat, caută până găseşte ce-i trebuie.

Să ţinem cont de faptul că actorii noştri basarabeni sunt nu  mai puţin  talentaţi, mai frumoşi , decât cei străini.

Să mai aprindem câte o lumânare în memoria celor care nu mai sunt : Emil Loteanu ; Grigore Grigoriu ; Vlad Ioviţă . Să le păstrăm vie memoria .

Să ne întoarcem cu faţa spre cultură, artă. Să renaştem din nou. Ajunge cu indiferenţa... Vă îndemn să promovăm şi să cunoaştem cinematografia naţională.

Moldova Film cu recuzită dar fără filme

Dimineaţa zilei de 25 ianuarie ne-a prins în holul studiolului “Moldova  Film” , situat în capitala Basarabiei-oraşul Chişinău. Am stabilit din timp să ne dăm o întâlnire acolo pentru a petrece o oră prin studiourile cinematografiei basarabene.  Chiar cum am păşit pragul acestei  clădiri, am realizat faptul că  am intrat într-o altă lume. 

În hol am fost invitaţi să vizităm muzeul studioului” Moldova Film”, inaugurat la 26 aprilie 2007,  fondatorii muzeului fiind : Vlad Bulat şi Ion Siman, ajutaţi de  Victor Andon, Dumitru Climov, Nadejda Erofeeva, Stanislav Pădure şi Valeriu Savin. Aici la  muzeu  am avut posibilitatea de a vedea  camere de filmat vechi, de asemenea am   vazut  şi  mobilierul, vestimentaţia care s-a utilizat la filmarea unor  filme .

În calitate de ghid l-am avut pe d-nul Vlad Bulat, care este şi  profesorul nostru la  facultate. Şi cine dacă nu un om  versat în domeniul cinematografiei, un om care merge cu ochii închişi prin studiorile de la Moldova Film   ne poate conduce pe noi să descoperim acastă  lume. Tot  aici la muzeu  am  văzut  şi  cadre  din cele mai cunoscute  filme printre care menţionez : „Balada  Haiducească”  , primul film din Moldova , un film istoric filmat în 1958,  Scenariul- Semion Moldovan ,Oleg Pavlovschi; Regia-Derbeniov Vadim, Ulitchi Olga, Boris Ritarev; Scenografia- Anton Mater;   Muzica – Fedov David. 

 Filmul este bazat pe fapte reale. Personajele centrale sunt haiducii, eroi naţionali, intraţi în creaţia populară, care luptau contra cotropitorilor şi a bogătaşilor. Acţiunea are loc în mijlocul secolului XIX, în perioada în care  Basarabia era încorporată în Imperiul Rus. 

“Gustul Pâinii”   ,filmat în 1966, un film istoric în 9 acte. Scenariul- Valeriu Gagiu,Vadim Lisenko; Regia-Gagiu Valeriu; Imaginea-Calasnicov Vitalie Scenografia- Mater Anton; Muzica-Aleksandr Lebedev; În rolurile principale-Scurea Sandri Ion — Mircea.

Filmul evocă o pagină zguduitoare din viaţa basarabenilor: anii de foamete din 1946-1947 şi rezistenţa populaţiei opusă armatei sovietice. Fapt pentru care a fost interzis de autoritati pe motiv că interpretează tendenţios perioada de după război şi acţiunile puterii sovietice în ţinut. Abia la sfârşitul anilor 80 filmul a revenit pe ecrane.

“Lăutarii”- 1971, lirico-poetic, color, 2, episoade15 acte

Scenariul-Emil Loteanu ;Regia-  Loteanu Emil ;Imaginea- Calasnicov Vitalie

Scenografia-Gheorghe Dimitriu ;Mariana Dimitriu;Muzica- Doga Eugen

În rolurile principale:

Grigoriu Grigore — Radu Negostin
Toma Alistar - Serghei Lunchevici, Dumitru Habasecu, Jenea Rolko, Leanca - Galina Vodeanitskaia, Olga Cimpeanu, Angelica Iascenco, Dragomir - Willy Musoian, Lautarii - Haralambie Berdaga, Dumitru Mocanu, Liubomir Iorga, Ilie Moschei, Vasile Zubcu, N.Faburel.

Filmul  este consacrat muzicaţtilor anonimi, lăutarilor, care au păstrat şi au transmis din tată în fiu nestematele folclorului moldovenesc. Trecerea timpului le-a învăluit imaginea lor în mister. Filmul este o încercare reuşită de a-i repune pe aceşti maeştri ai cântecului popular la loc de cinste în ierarhia valorilor naţionale.

“Dimitrie Cantemir”-  1973, istoric, color, 11 acte

Scenariul-Vlad Iovita ;Regia:Iovita Vlad ;Vitali Calasnicov ;Imaginea Calasnicov Vitalie;Scenografia- Bulat Vlad Covrig Vasile;Muzica-

Lazarev Eduard.

La filmările acestui  film  au participat ostaşi din districtul militar Odesa.

Pe un perete erau expuse pozele celor mai cunoscuţi regizori, scenografi care au muncit la “Moldova Film” , printre ei menţionez: Emil Loteanu, Grigore Grigoriu, Vlad Ioviţă ş.a.

După ce am avut ocazia să vedem muzeul din incinta studioului  “Moldova Film” am fost invitaţi să vizităm şi depozitele  unde sunt păstrate şi prelucrate cu grijă toate recuzitele care s-au utilizat la montarea filmelor.  Aici ne-a condus cu amabilitate d-na Ecaterina- responsabilă de aceste depozite. De la dumneaei am aflat istoria unor costume. Mobila deşi este veche, este deosebită...

D-na Ecaterina a menţionat faptul că multe dintre costumele expuse sunt împrumutate de  către studiourile de film din Russia.

După această  excursie prin studioul “Moldova Film”  am realizat faptul că deşi recuzită avem, costume de toate culorile, mobiler deosebit,acestia aşteaptă să fie “exploatate”, în sensul direct al cuvâtului, dar spre marele nostru regret  filme aici nu se mai montează de câţiva ani bunicei.

 Or, ar  trebui să se mai nască personalităţi ca Emil Loteanu, Grigore Grigoriu , pentru ca şi la studioul “Moldova Film ” să se urnească carul din loc ?...