luni, 6 decembrie 2010

Moartea Subită


Omul  întodeauna  a  tins   spre  perfecţiune, a  obţinut  ceea  ce  şi-a  dorit . Dar  niciodată  nu  a  reuşit    evite  moartea  care  i-a   provocat  atâta  durere, suferinţă. Moartea  poate  fi  asemanată  cu  linia  orizontului, care  nu  are  un sfârşit, ci  doar  o  limită  a  vederii  noastre. Ea  ne poate  găsi  în  orice  loc, până  şi  în  cele  mai  tainice  labirinturi, oricât  am  încerca   să-i   ţinem  piept  nu  vom  reuşi    o   evităm.  Dar    întreb  deseori... ce  ar  fi  fost  dacă   am   trăi  veşnic? La   sigur că  un dezastru...până  nici  pământul  care  ne  ţine  pe noi toţi  nu  ar  fi  rezistat  la   atâta  greutate.

Urăsc  moartea...dacă    afla  cum    o  găsesc  să-i  cer  nişte  explicaţii, să-i  pun  nişte  întrebări, dar  ea singură  va  veni  la  mine,  poate pe neaşteptate  şi  îmi  va  răpi  viaţa. Unii  o  aşteaptă  ca  pe  o salvare  de  la chinuri,alţii  se  tem  de  ea, dar  un  lucru  e  cert  nimeni  nu  va putea  niciodată      o   evite 

Oamenii  toată  viaţa  aleargă  după  lucruri  false  şi  trecătoare, după  averi, după  un nume, dar nu se gândesc că  tot  ce  au  construit  ani  de zile se  poate destrama  în  doar  câteva clipe. Oricum  nu  vei putea să  ai  aceste valori  false  acolo  Sus,  nu  vei  mai  avea  nevoie  de  ele. De  ce    fugi  toată  viaţa   după  lucruri  care  poate îţi  vor crea câteva  clipe  de satisfacţie? Omule,  nu ar fi mai bine să-ţi  trăieşti  viaţa  din plin ,să  mănânci  fericit  o  felie  de  pâine,să  te bucuri de  fiecare  apus  şi  răsărit  de  soare, să  admiri  cerul  înstelat, să-i  zâmbeşti  aproapelui  tau atunci  când îţi dă  bineţe... asta  este  adevarata  fericire  care  nu te  costă  nimic!

Moartea  e  un abis, în care deşi  ştim     trebuie    pătrundem  cu  toţii, de câte ori  intră  acolo  cineva  drag  şi  apropiat, în  noi, cei rămaşi  pe  marginea  prăpastiei, se  sfâşie sufletul  de  teamă, jale, disperare. Toate raţionamentele  se  sfârşesc  la  acest  mal  şi-ţi  vine  doar să  strigi după  un  ajutor, care  nu  poate  veni  de  nicăieri. Singura  salvare, singura  mângâiere  ar  putea  fi  credinţa, dar  cineva  care  n-are  nici  lumânarea  asta  în  mână, acela  pur  şi  simplu  poate    înnebunească  la  gândul  nopţii veşnice. 

Viaţa    este  minunată  iar  tu  nu  reuşeşti    te  bucuri  din plin de ea... deoarece  eşti  obsedat  de  alte  gânduri,eşti  prea  grăbit  şi  naiv. Fizicienii  au  reuşit    descopere  lucrurile care azi  ne fac viaţa mai uşoară, medicii  au  descoperit  vaccinul  care  ne poate salva de la anumite infecţii dar  toţi  învăţaţii  din  lume  nu au reuşit    descopere  leacul  contra  morţii.

Dragă  cititorule, vorba  cântecului: "Viaţa  asta-i scurtă  tare,
                                                               cât  ai mirosi  o floare" .  

Deci,  te  îndem  trăieşte-ţi  viaţa  că-i  subţire ca  şi aţa.    








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu