Într-o splendidă dimineaţă de toamnă am mers în atelierul unui om de artă. La prima vedere atelierul semăna mai mult cu o magazie, dar mai târziu avea să ne convingem că de fapt în acea magazie „se nasc” obiecte de valoare.
Eroina noastră se numeşte Nadejda Sârbu, este o ceramistă care face minuni cu lutul. Din mâinele ei ies fluiere, cănuţe originale, tacâmuri, oale, clopoţei. Ea practică acestă meserie tocmai de nouă ani :” Am mers odată în atelierul unui olar, am luat o bucată de lut în mâini şi încercam să modelez ceva, am reuşit...din acea zi am realizat că vreau să fac doar asta”.
Materia primă utilizată în olărit este, în general, argila. Cea mai răspândită şi mai întrebuinţată argilă în olărie este aşa-zisul lut galben. D-na Nadejda utilizează diferite tipuri de lut, pe care îl procură de la Uzina de Ceramică din Ungheni.
Noi curioşi am întrebat-o dacă e greu să practici olăritul :” Poate că nu e greu, dar secretul este răbdarea şi imaginaţia.... dacă aţi şti de câte ori începeam să fac un ulcior şi când la urmă îmi ieşia altceva, dacă nu îmi plăcea aveam posibilitatea să stric şi să fac din nou”.
Deşi este rusoaică, vorbeşte bine româna, erau totuşi momente când se jena să ne răspundă la întrebări, credea că vom râde de accentul ei deosebit. În timp ce noi o „descoseam” ceainicul dădea semne că apa e fiartă, pe masă erau pregătite cănuţele pentru ceai şi cafea, toate confecţionate de mâinile ei. Am sevit fiecare din noi câte un ceai, sau cafea. Gustul era unul special!
E atât de modestă, nu-i place să se laude cu realizările sale, dar totuşi noi am aflat că multe dintre obiectele sale sunt expuse la Fondul Plastic, dar participă cu ele pe la expoziţii, iamaroce. Şi în acest an cu ocazia Hramului Oraşului a organizat un iarmaroc, în cadrul căruia a comercializat diferite obiecte, de la clopoţei până la ulcioare.
Ca să ne convingem de dibacia ei am rugat-o să ne demonstreze ce poate face ea cu o bucată de lut . S-a aşezat comod pe scaunul improvizat şi în câteva minute a confecţionat o oală mică, pe care a pus-o cu grijă la uscat, alături de alte obiecte care aşteptau rândul spre “cuptoraşul magic”: „Când adun suficiente obiecte, le las să se usuce bine timp de o lună, apoi le aşez cu grijă în cuptor , după 24 de ore văd ce a ieşit din munca mea”.
La rugămintea unei profesoare am primit fiecare din noi câte o bucată de lut, poate că nu am reuşit să confecţionăm obiecte de artă, dar am simţit cum e să lucrezi cu argila.
Printre atâtea obiecte de valoare ne simţeam şi noi artişti. Nu am reuşit să rezist în faţa clopoţeilor veseli, care sunau atât de frumos, mi-am procurat unul la preţul simbolic de 20 de lei. Dar sunt obiecte pe care d-na Nadejda nu le vinde, poate că ţine prea mult la ele. Un lucru e cert, în fiecare obiect confecţionat se găseşte o parte din sufletul ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu