Pomul de Crăciun era martor când mami punea darul pentru mine, dar nu spunea nimănui că l-a pus ea. Pregătirile pentru sfânta sărbătoare începeau cu o săptămână înainte, făceam ordine prin curte apoi în casă. Coceam crăciuneii- simbolul sărbătorii, apoi îi puneam la sfânta icoană.Ţineam post negru în ultima zi măcar.Neapărat aprideam candela, aveam grijă să stea aprinsă toată seară ajunului, dar şi în ziua următoare.Dimineaţa de Crăciun ne găsea la biserică pentru a asculta Sfânta Liturghie, apoi ne întorceam acasă pentru a gusta din bucatele pregătite în ajun. Eram în aşteptarea musafirilor şi a colindătorilor.
Astăzi nu mai e aşa... nici Crăciunei nu mai coacem, nici post nu mai ţinem. Ne-am învăţat să mergem la market , pentru a procura totul de-a gata. Am pierdut tradiţiile din străbuni, ne-am pierdut şi minţile mulţi din noi. Dacă la buneii noştri sărbătoream Crăciunul pe 7 ianuarie, acum mai nou îl sărbătorim pe 25 decembrie. Până la urmă nu sunt eu în drept să-i judec pe cei care îl sărbătoresc la 25 decembrie, e dreptul lor, dar nu vreau să mă impună pe mine să fac ca ei.
Cel mai interesant este faptul că Crăciunul îl sărbătorim de două ori : la 25 decembrie şi la 7 ianuarie iar Paştele o singură dată.
Rămân pe poziţia mea, până la sfârşitul zilelor mele voi sărbători Crăciunul la 7 ianuarie, aşa îi voi educa şi pe copiii mei, deoarece aşa am fost obişnuită eu. Crăciun Fericit celor care cred ca mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu