Mi-e dor

Mi-e dor de maică mea ce scumpă
ce m-aştepta în prag odată,
dar astăzi nu mă mai aşteaptă
nici în prag  şi nici la poartă.

Mi-e dor de ochii ei cuminţi,
ce-au lăcrimat mereu,
cu ei privea sus la sfinţi,
cu ei se ruga la Dumnezeu.











Mi-e dor de gura ei cea dulce,
ce cu drag mă săruta,
poveţe-mi dăruia
Doamne, mi-e dor de ea.

Mi-e dor de chipul ei blajin,
ce cu drag mă petrecea,
întodeuna era senin
şi atunci când lăcrima.

Mi-e dor de glasul ei curat,
ce ma chema duios acasă,
să profităm de timpul ce a rămas,
să discutăm puţin la masă.

Mi-e dor de braţele-i slăbite
ce strâns mă-îmbrăţişau
mereu rănite,obosite,
ce dragi îmi mai erau...

Mi-e  dor de ea întodeuna
şi ei îi este dor de mine,
opreşte Doamne, te rog clipa,
să merg să o văd acuma.

În memoria scumpei mele mame